Barak Obama aduce armistitiu in razboiul culturii 

Republicanii descoperă că Dumnezeu, armele şi homosexualii nu mai entuziasmează votanţii îngrijoraţi cu păstrarea caselor şi slujbelor.
De mai multe decenii, cei trei G (god, guns, gays) au fost o trăsătură definitoare a peisajului politic american. Armele, Dumnezeu şi homosexualii au fost o chestiune aprinsă pe care te puteai baza, folosită constant pentru a entuziasma republicanii şi enerva democraţi.
Dar sunt semne ale unei depărtări fundamentale de aşa numitele „războaie ale culturii” care au străbătut viaţa publică americană din anii 1970. În primele două luni ca preşedinte, Barack Obama a înaintat în ce priveşte o serie de probleme controversate dar popularitatea s-a nu a suferit aproape deloc.

Preşedintele a luat o poziţie împotriva regulilor împotriva regulilor anti avort în clinici şi a legalizat finanţarea pentru cercetarea celulelor stem. A lăudat Islamul şi Iranul în călătoria sa recentă peste ocean şi a celebrat eliberarea evreilor din Egipt în Casa Albă. În acelaşi timp, o serie de state, incluzând Iowa, din inima Americii, au legalizat căsătoriile homosexuale şi multe altele sunt aşteptate să le urmeze. Totuşi, cu tot sunetul şi furia care a generat-o în extrema dreaptă, Obama rămâne un preşedinte popular. Asta i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă războaiele culturii îşi pierd o parte din putere.

„Oamenii sunt obosiţi de ele. Mulţi dintre ei se gândesc: hai să le depăşim,” spune profesorul Shaun Bowler, un cercetător politic de la Universitatea din California, Riverside. Cu siguranţă aceasta a fost strategia lui Obama. Poziţia sa publică a fost aceea de a întinde o mână republicanilor în ceea ce priveşte legislaţia majoră. Astfel de mişcări au fost des refuzate, dar şi aşa au mers până acolo încât l-au păstrat pe secretarul apărării al lui George Bush, Robert Gates, la Pentagon.

Într-un sondaj recent, Obama – deşi încă nepopular cu republicanii – a văzut că încrederea în el a crescut de la 59% la 61%. Un altul îl vedea atingând un sănătos 66%. Experţii cred că criza economică este responsabilă în mare măsură pentru eşecul republicanilor de a obţine ceva atacând folosind cei trei G. în vremuri grele, frica de a-ţi pierde slujba şi casa are o greutate mai mare decât problemele culturale care au dominat înainte politica SUA. Americanii se tem prea mult de economia în colaps ca să mai acorde prea multă atenţie unor chestiuni care nu au impact material asupra lor. „când îţi pierzi casa, de ce ţi-ar mai păsa că doi tipi în Iowa pot acum purta o fustă şi să se căsătorească?” a spus Bowler.

Sunt şi alte lucruri care se petrec de asemenea, dincolo de simplul fapt al celei mai mari recesiuni de la Marea Criză. Mulţi cred că are loc o schimbare de generaţii în America, astfel votanţi tineri ajung la vârsta maturităţii mai toleranţi în ce priveşte chestiuni ca homosexualitatea şi căsătoria între homosexuali. Pentru aceştia războaiele culturii par o relicvă din trecut. Mai există o scădere uşoară în numărul americanilor care se identifica drept creştini, de aproape 10 puncte în ultimii 20 de ani. „ Există o anume schimbare de generaţii, în special în cercurile conservatoare creştine. Aceasta poate contribuie la diminuarea războaielor culturii,” a spus Corwin Smidt, un expert în religie în politică la Universitatea Calvin şi autorul cărţii Religia şi Războaiele culturii.

Chiar şi în multe cercuri religioase – şi acestea includ puternica mişcare evenghelică – există o angajare în creştere în privinţa altor chestiuni cum este mediul, ajutorul pentru lumea în dezvoltare şi lupta împotriva HIV. Obama şi-a cultivat în mod activ propria lui imagine religioasă şi a curtat lideri marcanţi ai mişcării evanghelice cum ar fi Pastorul Rick Warren, care a vorbit la inaugurarea preşedintelui. Decizia de a obţine aprobarea lui Warren a enervat mulţi activişti homosexuali, dar echipa lui Obama le-a ignorat protestele in favoarea formării poziţie de mijloc. Totuşi o aripă puternic a partidului republican refuză să renunţe la războaiele culturii. Condusă de figuri media de dreapta cum ar fi Rush Limbaugh şi Glenn Beck, ei au încercat să-l portretizeze pe Obama ca pe un socialist în aşteptare şi ca pe o ameninţare la adresa democraţiei SUA. L-au portretizat ca pro-homosexual, anti religios şi anti american.

O femeie republicană din parlament, Michele Bachmann din Minnesota, chiar a susţinut săptămâna trecută că Obama plănuieşte să instaleze lagăre de re-educare pentru ca tinerilor americani să le fie spălat creierul cu corectitudinea politică. Dar impactul unui discurs atât de extrem pare să aibă un efect redus asupra americanilor obişnuiţi şi a servit doar să-i inflameze pe conservatorii care erau deja anti-Obama. Într-adevăr, mult din el a devenit sursă pentru glume în show-urile televiziunii de noapte decât o dezbatere politică serioasă. Împotriva unui fundal de mişcări moderate ale democraţilor, cum ar fi decizia să nu se avanseze în legislaţia anti-arme, partidul republican pare să se deplaseze tot mai mult spre dreapta într-o perioadă în care publicul american recompensează politicienii care se află la centru. Din ce în ce mai mult partidul este văzut ca retrăgându-se spre nucleul său de suport format din sudişti albi, lucru văzut de puţini experţi ca drumul spre putere.

„ În viitor, ei vor trebui să-şi extindă baza într-o formă sau alta,” a spus Smidt. Mişcarea spre toleranţă şi moderaţie în epoca lui Obama pare să fie tipizată de Iowa. Faptul că statul cunoscut prin fermele lui, şi deseori citat ca un exemplu al valorilor din centrul americii, a avansat în ce priveşte căsătoria între homosexuali este privit ca un semn că focul şi furia războaielor culturii scade. Cu siguranţă că Steven Thrasher, un scriitor homosexual care locuieşte în New York, vede astfel lucrurile. „ Mulţi oameni au văzut că reacţia la ceea ce se întâmplă în Iowa este minimă. Blufful lor a fost văzut,” el a spus.

Mişcarea statului Iowa i-a provocat simpatia de două ori pentru că el a fost copilul unui cuplu bi rasial care s-a căsătorit în Iowa pentru că statul permitea astfel de căsătorii într-o perioadă în care multe altele nu o făceau. „Se poate spera ca într-o zi, de-a lungul întregii ţări, căsătoriile homosexuale, ca şi căsătoria părinţilor mei, vor fi văzute drept căsătorii,” el a spus.