Rapoartele arata ca in S.U.A., 1 din 50 de copii sunt fara adapost

Chiar si inaintea lovirii din plin a crizei financiare si somajului, numarul copiiilor fara adapost din America a cunoscut un nivel alarmant. Centrul National pentru familiile fara adăpost a lansat astazi un raport care estimeaza ca in peroada 2005 – 2006, unul din fiecare 50 copii din America au ramas fara adapost. In total, aproximativ 1.5 milioane de copii. Atunci cand Centrul nu prevedea nicio statistica anterioara pentru compararea acestei cifre, un studiu efectuat cu diferite masuri, publicat in 2000 estimeaza totalul copiiilor care traiesc fara adapost in fiecare an la 1.35 milioane.
Cifrele au sansa sa se inrautateasca din moment ce economia tinde spre declin. „ Stim ca numerele sunt foarte mari”, a relatat Ellen Bassuck, presedinte al „Newton” – fondator al Centrului si profesor asociat de psihiatrie la Scoala Medicala Harvard.
Intr-adevar, o scurta trecere in revista a tarii ofera o multime de dovezii care sa sprijine aceste temeri. Oficialii scolari publici din Chicago raporteaza ca totalul de 405.000 studenti considerati fara adapost a crescut in ultima luna cu 11.143 de la 9.182, in februarie 2006. Scoala de oficialii de la Hillsborough County, Fla., care include Tampa, până în prezent au numărat 1700 de studenti fara adapost.
In acelasi timp, cresterea brusca a familiilor fara adapost a avut un impact asupra adaposturilor din Massachusetts, fortand oficialii statului sa suplimenteze camerele de motel pentru cei fara locuinte. In ianuarie, aproximativ 4.600 de copii fara camin au fost raportati ca locuiesc in adaposturile statului si moteluri, una n mai devreme cifra estimandu-se la 3.411.
Potrivit noului raport, statele cu cel mai mare numar de copii fara adapost in perioada studiata sunt Texas (337,105), California (292,624), Louisiana (204,053), Georgia (58,397) si Florida (49,886). Statele care raporteaza cel mai mic numar de copii fara adapost: Wyoming (169), Rhode Island (797), Vermont (1,174), North Dakota (1,181), si South Dakota (1,545). Cu toate acestea, raportul claseaza statele in conformitate cu parametrii care merg dincolo de cota copiiilor fara camin, pe langa alte lucruri se adauga si incidente precum problemele de sanatate, cum ar fi astmul si cariile. In acest cadru, Connecticut, New Hampshire, Hawaii, Rhode Island si North Dakota, au fost statele care s-au descurcat cel mai bine in legatura cu problema globala. La sfarsitul listei e gasesc: Texas, Georgia, Arkansas, New Mexico and Louisiana.
Familiile cu copii compromit aproximativ o treime din populatia natiunii fara adapost. Saracia continua sa fie un factor important al crizei, desi consecintele uraganului Katrina au „umflat” numerele in Louisiana, Texas si Georgia. Incepand cu anii ’80, mamele singure au participat la cresterea numarului a populatiei fara adapost, in mare parte datorita multitudinii de divorturi, diferentelor de gen, precum si datorita scaderii ofertei de locuinte la preturi accesibile.
Oficialii cred ca actuala criza va fi adaugarea unor noi clase demografice: clasa mijlocie negrii si latinii. „ Familiile care aveau o viata mai ndependenta, traiesc destul de bine. Si in cazul in care se intampla ceva, este exact ca un efect domino – daca o piesa cade, atunci cade tot” a zis Michael Levine, coordonator al programului social de munca pentru Hillsborough, Fla.
Statele nationale si orasele sunt in asteptarea unui capital de 1.5 miliarde de dolari din partea presedintelui Obama, devotat programelor de prevenire a persoanelor fara adapost. La fel cum securitatea depoziteaza si utilizeaza facturi, aceste programe vor fi pe termen scurt, in domeniul inchirierilor si asistenta ipotecara. In urma cu 10 ani, Departamentul de Dezvoltare Urbana si a Caselor a cheltuit pe putin 1 miliard de dolari in fiecare an, pe toate programele acestea.
Totusi, pentru a lua masuri in ceea ce priveste adaposturile este dificil, in mare parte datorita definitiilor variate a ceea ce constituie adapostul. Copiiilor le este foarte dificil sa se adapteze situatiei de a nu avea un adapost, astfel multi tineri refuza sa se considere ca atare, si evita imprejurarile formale, traind independent pe strazi sau in apartamente vacante alaturi de prieteni. Aceasta este compusa din lipsa de optini de locuinte pentru copiii peste 12 ani, in special baieti, care de obicei isi doresc sa locuiasca alaturi de mamele lor. Deci, orice ecartament contribuie intr-o anumita masura la problema severitatii.
Cercetatorii au facut un raport care se bazeaza pe analiza unei definitii a adapostului, care a inclus, de exemplu, copiii care locuiesc in aziluri, pe strazi, sau cu alte rude, o practica cunoscuta sub denumirea de “doubling up”. Constatarile nu sunt mai putin surprinzatoare: de aproximativ trei sferturi din copiii fara locuinta sunt abia la scoala primara, iar 42% sunt sub varsta de sase ani.
Consecintele faptului de a nu avea un camin, sunt profunde. Fata de ceilalti copii, copiii strazi sunt de doua ori mai predispusi la faptul de a fi “retinuti”, sau abandonati, un an academic, sau sa fie suspendati sau in cele din urma sa renunte la scoala. Districtele scolare din tara raporteaza o crestere a ratei de studenti care sunt “extreme de mobile” – care s-au mutat de mai multe ori in timpul unui an scolar.
Expertii spun, cu fiecare mutare, acesti studenti risca sa ramana cu aproximativ sase luni in urma, sau chiar mai mult, arata studiile lor. Aproximativ o patrime din copiii strazii au dat semen de violenta. Asadar, nu este surprinzator ca aproape jumatate din acesti copii sufera de anxietate si depresie.
Este povestea lui Trisha Parker, in varsta de 19 ani, care spera sa renunte la copilul sau. Parker nu poate locui cu mama sa, care primeste asistenta federala casnica, si de asemeea nu poate locui nici cu bunica sa, in suburbia orasului Chicago pentru mult timp. Parker spune ca a terminat training-ul pentru a deveni technician medical, dar nu a gasit niciun post liber in zona. Recent, a fost angajata ca guardian de securitate, castigand 11$ per ora. Dar este foarte putin pentru a-si permite 600$ pe luna pentru un apartament.