Universitatea Harvard se afla in pragul unui colaps financiar 

universitatea_harvard

Superstarurile de la Harvard au sfidat bursele ani întregi – până acum. Aceasta este, văzută din interior, istoria căderii lor.

Acţiunile erau în scădere toamna trecută când noul an şcolar începea, dar la Universitatea Harvard era ca şi cum boom-ul nu s-a încheiat. Muncitorii săpau pe celălalt mal al râului decât sediul universităţii, începutul unei noi expansiuni care urma să dubleze mărimea universităţii. Bugetele erau rotunde, iar studenţii din familiile din clasa de mijloc primeau reduceri mari la taxele de şcolarizare după ambiţiosul plan de ajutor financiar. Aceste cheltuieli generoase erau făcute de veniturile obţinute din dotările de 36,9 miliarde ale universităţii., cele mai mari din lume. Această oală trebuia să fie bună pentru venituri anuale de 1,4 miliarde.

În spatele scenei totuşi, o istorie diferită se desfăşura. Într-o sală de conferinţă cu pereţi de sticlă ce privea spre centrul Boston-ului, brokerii de la Harvard Manangement Co., subsidiara care investeşte banii universităţii, trebuiau să răspundă unei serii de întrebări venite de la noua lor şefă, Jane Mendillo, privind instrumente financiare exotice care dintr-o dată se întorceau împotriva lor. Harvard avea derivate care o expuneau de 7,2 miliarde mărfuri şi acţiuni străine. Cu preţurile amândoura prăbuşindu-se universitatea avea probleme cu sumele depuse pentru asigurarea unor tranzacţii – cereri de la partenerii lor pentru mai multe garanţii. Un alt grup de derivate au îngreunat Harvard cu un pariu de mai multe miliarde de dolari care privea fluctuaţia ratelor de dobândă.

Ar fi fost bine să aibă bani cash pentru a putea acoperi sumele necesare tranzacţiilor efectuate, dar Harvard nu mai avea aproape deloc. Asta din cauză că managerii care se încredeau în ei într-un mod suprem au investit mai mult decât aveau. La 30 Iunie aveau, din cauza derivatelor atrăgătoare, o poziţie lungă 105% în active riscante. Efectul este similar cu a pune toţi dolarii pe care îi ai în portofoliu şi după aceea să mai împrumuţi 5% ca să cumperi mai multe acţiuni.

Disperaţi după cash, managerii de la Harvard au mers la alţi manageri de bani din exteriori, rugându-se pentru o returnare a unor bani pe care îi aştepta să-i ţină departe pentru mult timp. A încercat să vândă interesele ne lichide din acţiunile din diferite parteneriate private, dar nu au putut obţine un preţ decent. A aruncat două treimi dintr-un portofoliu de 2,9 miliarde de dolari într-o piaţă în cădere. Iar acum, în ultima fază a panicii generate de obţinerea de cash, universitatea împrumută bani, la fel ca şi deţinătorul de casă care mai ipotechează încă o dată casa pentru a-şi plăti datoriile la cărţile de credit. Din decembrie Harvard a adunat 2,5 miliarde de dolari vânzând obligaţiuni pe piaţă. Aproximativ o treime din aceste obligaţiuni sunt excluse de la taxe şi au o dobândă de la 3,2 până la 5,8%. Restul sunt supuse impozitării şi au dobânzi de la 5 la 6,5%.

Pentru o perioadă lungă de timp stilul curajos de a investii al universităţii a fost invidia lumii financiare. A făcut pariuri uşoare în acţiuni şi obligaţiuni obişnuite şi s-a aventurat în active ne lichide şi exotice: mărfuri, teren împădurit, fonduri de investiţii riscante, acţiuni în bursele în dezvoltare şi parteneriate private. Strategia riscanta a funcţionat cu venituri mai mari decât pe bursa obişnuită atâta timp cât bursa a crescut. Dar riscul aduce suferinţă într-un colaps al bursei. Deşi cât de mari vor f pierderile nu vom ştii până când Harvard nu va difuza cifrele activelor lor în 30 Iunie, 2009, universitatea deja lucrează după presupunerea că portofoliul va scădea cu 30%, sau 11 miliarde de dolari.

Tensiunea generată de agitaţia de pe bursă e vizibilă di de înlocuirile de personal de la compania de management, care a concediat 25% din personal recent şi este la al cincilea şef în ultimii patru ani. Mendillo, în vârstă de cincizeci de ani, a venit la Harvard după ce a manageriat activele mai reduse ale universităţii Wellesley. A refuzat să comenteze. Dar cât din vină ar trebui să i se atribuie nu este clar; pariurile mari pe derivate şi active exotice au fost făcute înainte să ajungă ea acolo. Pariul greşit pe rata de dobândă – o schimbare în care Harvard plătea o dobândă fixă ridicată şi colecta o dobândă mică pe termen scurt – merge înapoi la un mandat al fostului preşedinte de la Harvard Lawrence Summers.

Lasa un comentariu

You must be logged in to post a comment.